Nico Rosberg a luat prin surprindere fanii Formulei 1 şi chiar şi propria echipă când a anunţat că se retrage din activitate la doar câteva zile după câştigarea primului său titlu mondial. Dar 2017 nu va fi primul sezon în care campionul en-titre nu revine pentru a-şi apăra titlul. De fapt, s-a întâmplat de alte şase ori…
Juan Manuel Fangio (1952 – accident)
Fiind învins la limită de Nino Farina în primul sezon de Formula 1 în 1950, Fangio a revenit în forţă un an mai târziu şi trei victorii şi alte două podiumuri au fost suficiente pentru a-l propulsa către primul său titlu. Alfa Romeo, alături de care Fangio a concurat în ambele sezoane, s-a retras înainte de începutul sezonului din 1952 dar argentinianul părea să aibă un loc asigurat la BRM. Soarta avea, totuşi, alte planuri: Fangio a suferit răni grave în urma unui accident de la o cursă non-competiţională de la Monza şi a ratat întregul calendar de 8 curse. În absenţa sa, pilotul Ferrari Alberto Ascari şi-a asigurat titlul dar Fangio urma sa revină în 1953 şi să câştige fiecare campionat între 1954 şi 1957.
Mike Hawthorn (1959 – retras)
Dacă neapărarea titlului de Fangio a fost ceva trecător, Mike Hawthorn a devenit primul campion care a luat decizia retragerii după un triumf. Conducând o maşină Ferrari în 1958, el devenise primul campion britanic, devansându-şi compatriotul Stirling Moss cu un singur punct dar a ţi fost puternic afectat de pierderea coechipierului şi prietenului Peter Collins în timpul Marelui Premiu al Germaniei din acel an. Unele articole ale vremii menţionau şi nişte temeri de natură medicală, Hawthorn fiind bănuit că ar fi suferit de o boală la rinichi în fază terminală. În mod tragic, în ciuda deciziei lui de a nu mai participa în curse, Hawthorn avea să îşi piardă viaţa într-un accident de şosea în 1959.
Jochen Rindt (1971 - decedat)
Incredibil de talentat şi cu un stil care atrăgea mulţi fani, Jochen Rindt manifesta o personalitate spectaculoasă şi emfatică pe pistă, devenind în 1970 pilotul cu care se luptau toti ceilalţi pentru a-l învinge. O victorie in conditii dramatice în Monaco, obţinută în ultimul viraj din ultimul tur, urmată de câştigarea curselor din Olanda, Franţa, Marea Britanie şi Germania i-au asigurat lui Rindt un avans confortabil în fruntea clasamentului. Atunci a venit ziua fatidică de la Monza când Rindt şi-a pierdut viaţa în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Italiei. Diferenţa de puncte faţă de urmăritori era, însă, atât de mare încât nimeni nu a putut să îl depăşească, el devenind, astfel, singurul pilot declarat post-mortem campion mondial.
Jackie Stewart (1974 – retras)
La startul sezonului din 1973, Sir Jackie Stewart devenise deja etalonul cu care erau comparaţi ceilalţi piloţi, câştigând deja două titluri mondiale şi adunând, de la debutul său din 1965, 14 pole position-uri, 22 de victorii şi 35 de podiumuri. Şi mai multe succese aveau să urmeze în ceea ce avea să fie ultimul său sezon: 5 victorii i-au mărit totalul la 27 (un nou record) şi l-au ajutat să îşi asigure o a treia coroană mondială. Dar şi acela avea să fie un an umbrit de o tragedie: în ceea ce fusese programat ca penultim weekend al lui Stewart în Formula 1, colegul de la Tyrrell şi protejatul său, Francois Cevert a decedat. Scoţianul s-a retras imediat, cu o cursă mai repede decât era planificat. Relaţia sa cu Formula 1 nu era completă, urmând să revină ca proprietar de echipă în 1997 dar ca pilot s-a retras când era în vârf.
Nigel Mansell (1993 – trecere in Indycar)
“Leul”, aşa cum fusese numit când era pilot Ferrari, a părăsit Marele Circ de asemenea în plină glorie dar, spre deosebire de a lui Jackie Stewart, retragerea lui Mansell nu a fost voluntară. Ratând agonizant titlul de câteva ori, Mansell a spart gheaţa în 1993 cand el şi Williams i-au spulberat efectiv pe ceilalţi competitori, în acel an el depăşind şi recordul lui Jackie Stewart de victorii ale unui pilot britanic. Luptele “politice” aveau urmări, însă: Williams, forţa clar dominantă din paddock, au ales să semneze un contract pentru 1993 cu fostul coechipier al lui Mansell, Alain Prost fără a-l informa pe englez. Ştirea a determinat o fractură pe care niciuna dintre cele două părţi nu a putut să o repare, alegând, în cele din urmă, să meargă pe drumuri separate. Mansell avea să îşi dovedească ulterior clasa într-un alt domeniu: o trecere în Statele Unite ale Americii către Indycar avea să îi aducă imediat un campionat, devenind singurul pilot ce avea să deţină simultan titlurile şi în Formula 1 şi în IndyCar.
Alain Prost (1994 – retras)
Prost deja luase o pauză în 1992 dar doar ca an sabatic, semnând, însă, un acord cu Williams pentru 1993, ceea ce avea sa ducă la plecarea lui Nigel Mansell. În acea perioadă, Prost avea o clauză de un an care îl impiedica pe Ayrton Senna să îi devină coechipier. Onoarea i-a fost acordată în schimb lui Damon Hill care avea să fie o provocare puternică pentru Prost, la fel ca Senna care era încă la McLaren. Prost şi Williams erau, însă, prea puternici pentru a putea fi învinşi: francezul a obţinut şapte victorii şi 13 pole-uri din 16 curse, încoronându-l campion în Portugalia, cu două curse înainte de final. Acest triumf a venit la doar câteva zile dupa ce Prost şi-a anunţat retragerea, ceea ce însemna că pentru al doilea an consecutiv, campionul en-titre nu şi-ar fi apărat titlul. Senna avea să umple locul lăsat liber la Williams în 1994, dupa ce şi-a îmbrăţişat marele rival la ultimul podium al acestuia în Formula 1.
Lewis Hamilton a reuşit performanţa să câştige Marele Premiu al Germaniei pornind de pe locul 14 în dauna lui Vettel care are multe realizări în cariera lui dar înainte de cursa de duminică pilotul Ferrari nu câștigase și nu condusese decât câteva tururi la Hockenheim, un circuit aflat la doar câțiva kilometri de locul unde a crescut. Pentru mare parte din cursă se părea că era pe punctul de a pune capăt acestei secete…
După ce reușise sâmbătă pe ploaie un pole position senzațional, Lewis Hamilton a obținut o victorie confortabilă în Grand Prix-ul Stiriei, terminând în fața colegului de la Mercedes, Valtteri Bottas și a lui Max Verstappen de la Red Bull. Cei doi piloți Ferrari, Sebastian Vettel și Charles Leclerc s-au ciocnit în primul tur, fiind nevoiți să abandoneze din cauza avariilor suferite.
Lewis Hamilton a reuşit performanţa să câştige Marele Premiu al Germaniei pornind de pe locul 14 în dauna lui Vettel care are multe realizări în cariera lui dar înainte de cursa de duminică pilotul Ferrari nu câștigase și nu condusese decât câteva tururi la Hockenheim, un circuit aflat la doar câțiva kilometri de locul unde a crescut. Pentru mare parte din cursă se părea că era pe punctul de a pune capăt acestei secete…
Compania germană a făcut publice imagini teaser ale unui model ce lasă să se înțeleagă intențiile de viitor
După ce reușise sâmbătă pe ploaie un pole position senzațional, Lewis Hamilton a obținut o victorie confortabilă în Grand Prix-ul Stiriei, terminând în fața colegului de la Mercedes, Valtteri Bottas și a lui Max Verstappen de la Red Bull. Cei doi piloți Ferrari, Sebastian Vettel și Charles Leclerc s-au ciocnit în primul tur, fiind nevoiți să abandoneze din cauza avariilor suferite.
10 echipe se vor alinia la startul primului sezon din istoria Formulei E, care va avea zece Grand Prix-uri
