Un eveniment istoric pentru automobilism s-a petrecut anul acesta, odată cu readucerea la viață a ultimului exemplar de Fiat S76. După o lucrare de restaurare care a durat 12 ani, britanicul Duncan Pittaway a reușit să conducă din nou legendara mașină, la mai bine de 100 de ani de la ultimul drum făcut de Fiat S76 pe propriile puteri. La primul său drum după 100 de ani, mașina a reușit să parcurgă celebra Goodwood Hillclimb, avându-l la volan pe Pittaway și pasager pe lordul March, „patriarhul” Goodwood Festival of Speed.
Motor uriaș
Fiat S76 este cunoscut în istorie drept „Bestia din Torino” și este propulsat de un uriaș motor de 28.5 litri și patru cilindri, care produce 300 de cai putere, acesta fiind cel mai mare motor construit vreodată special pentru o mașină (n. r. există mașini istorice cu motoare mai mari, dar acestea sunt motoare de avioane adaptate pentru automobile). Legendara mașină a fost construită de Fiat la începutul anilor 1900 special pentru a bate recordul de viteză pe kilometru și milă, deținut atunci de o altă legendă, „Blitzen” Benz. Cu Pietro Bordino la volan, „Bestia din Torino” a bătut recordul milei în 1911, pe Saltburn Sands, reușind viteza de 187 km/h.
Duray și încercarea sa eșuată
Anul 1913 avea să fie ultimul în care „Bestia din Torino” a mai mers, până anul acesta. Achiziționată de aristocratul rus Boris Soukhanoff, mașina i-a fost încredințată franco-americanului Arthur Duray, deținător al altor trei recorduri de viteză în acel moment, care a fost însărcinat să bată și recordul pe kilometru. Pentru asta, după mai multe încercări eșuate în Anglia, din cauza lipsei unei piste drepte suficient de lungă, Duray a dus mașina la Ostende, în Belgia. Pe 8 decembrie 1913, Duray a reușit o primă cursă în care a atins incredibila viteză, pentru acele vremuri, de 211.661 km/h. Din păcate însă, acesta nu a reușit în decurs de o oră să parcurgă distanța de un kilometru și în sens invers, necesară pentru omologarea recordului, motivul fiind unul absolut incredibil. Pe lângă condițiile meteo îngrozitoare din acea zi, Duray nu a putut parcurge distanța de două ori în sensuri diferite în decurs de o oră din cauza faptului că directorul sistemului de tramvaie publice din Ostende, un personaj care ura mașinile, a refuzat să modifice programul de funcționare al tramvaiului care circula paralel cu șoseaua, de-a lungul plajei, iar Duray nu a primit acceptul de a rula în paralel cu tramvaiul. „Ce am simțit eu? Să folosești prima, a doua și a treia viteză era relativ ușor, care când venea vorba să selectez treapta a patra de viteză, în timp ce rulam cu 190 km/h era cu totul altă poveste. Trebuia ținut volanul ferm, să împing maneta schimbătorului înainte și să fiu atent să nu sar pe trotuar, pentru că în momentul în care aerul intră în carburator simți cum scaunul te lovește puternic în spate. În timpul care îți ia să explici toate astea, pista de doi kilometri e deja terminată. Când cursa e terminată și iei piciorul de pe accelerație, mașina tinde să o ia în lateral, și trebuie să o țin dreaptă. Mai am doar 1.500 de metri să opresc și nu e suficient, frânele nu rezistă. Când tai accelerația, ulei cade pe eșapament și în cei 1.500 de metri mecanicul care este cu mine în mașină se face din alb complet negru. În cazul meu, acest om nu a fost nimeni altul decât prințul Soukhanoff, un sportiv desăvârșit. La asemenea, viteze, cea mai mică denivelare a drumului face ca toate cele patru roți ale mașinii să se desprindă de pământ și spectatorii văd asta. Eu simt asta și îmi amintesc de perioada când am fost aviator”, rememora Arthur Duray, într-un ziar, în 1914.
Pasiunea de a restaura o legendă
Doar două unități ale lui S76 au fost construite de Fiat, ambele special pentru a bate recordul de viteză. Imediat după Primul Război Mondial, Fiat a luat decizia de a dezmembra una dintre mașini, pentru ca producătorii rivali să nu pună mâna pe secretele tehnice care au făcut posibilă construcția mașinii. Al doilea Fiat S76, cel condus de Duray, a ajuns în Australia, unde a fost modernizat și promovat drept „Fiat Racing Special”. Inginerul britanic Duncan Pittaway a adus șasiul mașinii în Marea Britanie în 2003, iar ulterior a reușit să aducă și motorul original de 28.5 litri, folosit pe mașina dezmembrată de Fiat. Cutia de viteze și caroseria au fost reconstruite după fotografii și planuri originale, întregul și îndelungatul proces de restaurare fiind imortalizat de britanicul Stefan Marjoram.
Galeria foto conține imagini istorice, ale încercării lui Duray de a bate recordul mondial de viteză pe kilometru, din arhiva Bibliotecii Naționale Franceze, imagini din momentul restaurării, realizate de fotograful Stefan Marjoram și imagini de la primul drum după mai bine de 100 de ani al lui Fiat S76.
Toate au fost trimise la o casă de licitaţii, niciuna neavând probleme de funcţionare. Ce modele au fost găsite şi care a fost vedeta licitaţiei!
Orice Shelby Cobra costă o avere, dar prima valorează mai mult decât oricare alta
Primul eveniment Boogaloo Invitational a avut loc în Castlemaine, Victoria, Australia pe 30 aprilie și 1 mai 2016.
BMW aduce un omagiu unuia dintre cele mai apreciate modele ale sale
